O legenda greceasca spune ca trandafirul ar fi fost destinat sa fie,
inca de la nastere, cea mai frumoasa floare. Zeita florilor, Chloris, a
creat trandafirul din trupul unei nimfe moarte, foarte draga ei, si a
vrut ca noua floare sa nu aiba pereche pe lume. De aceea, i-a convocat
pe ceilalti zei ca fiecare sa-i daruiasca cate ceva din atributele lor:
Dyonissos i-a daruit parfumul ametitor, cele 3 Gratii i-au dat
stralucirea, veselia si farmecul, Zephyr, vantul de primavara, a dat la
o parte norii pentru ca Apollo sa lumineze si sa-l infloreasca. La
urma, Ares, zeul razboiului, i-a dat in dar spinii, pentru ca floarea
sa isi poata apara frumusetea.Trandafirul, ca floare a dragostei,
trebuia sa fie asociata si Afroditei.
Unele povesti spun ca trandafirul
a aparut odata cu zeita frumusetii, din spuma marii, inconjurand-o ca o
ghirlanda.
Alte legende spun ca trandafirul s-ar fi nascut
dintr-un suras al lui Cupidon, iar spinii ar fi, de fapt, sageti
metamorfozate ale zeului-copil.
Un mit hindus arata ca doi dintre marii zei s-ar fi certat odata
pentru ca nu se puteau pune de acord cu privire la cea mai frumoasa
floare din lume. Visnu prefera trandafirul, iar Brahma, care nu vazuse
niciodata o asemenea floare, prefera lotusul. Cand Visnu i-a aratat
pentru prima data un trandafir, rivalul sau a trebuit sa fie de acord
ca nici floarea de lotus nu il putea intrece.
Despre spinii trandafirului, Zarathustra spune ca acestia sunt inventia diavoleasca a spiritului raului, Ahriman.
O legenda romaneasca spune cam acelasi lucru: Dumnezeu a creat trandafirul, iar diavolul i-a facut spinii.
Legat de diferitele culori ale trandaforului exista multe legende.
Se spune ca la inceput, trandafirul era numai alb si ca s-ar fi
transformat in rosu cand Jupiter a surprins-o pe Venus scaldandu-se
intr-un lac inconjurat de trandafiri. O alta legenta araba povesteste
aparitia trandafirului galben: profetul Mahomed, aflat departe de casa,
presimte ca sotia sa, Aisha, nu ii este credincioasa si cere in vis
sfatul Arhanghelului Gavriil; acesta ii spune sa se intoarca acasa, sa
i spuna sotiei sa arunce din mana obiectul pe care il are si daca
acesta isi va schimba culoarea, atunci va avea dovada necredintei.
Aisha si-a intampinat sotul cu un buchet de trandafiri albi in mana,
care au devenit galbeni atunci cand au atins apa lacului in care au
fost aruncati.
Persanii au o poveste locala despre trandafirul rosu: o
privighetoare indragostita de un tradafir alb, l-a imbratisat atat de
strans, incat spinii i-au strapuns inima si sangele a colorat in rosu
floarea – aceasta poveste persana l-a inspirat pe Oscar Wilde atunci
cand a scris povestea "Privighetoarea si trandafirul".
Trandafirul ca simbol
Aceasta floare delicata
este considerat a fi cel mai expresiv simbol al iubirii, exprimand
toate posibilele nuante pe care le poate lua sentimentul de dragoste:
pasiune, suferinta, gelozie, etc.
Demult, in Italia, trandafirul era "floarea carerilor in casatorie":
indragostitul presara in fata casei iubitei sale petale de flori, iar
daca a doua zi erau maturate, atunci declaratia era respinsa; daca insa
petalele se gaseau tot acolo, nu mai ramanea decat sa se hotarasca ziua
logodnei.
In acelasi timp, trandafirul mai inseamna si iubire tragica, despartire:
-
in Antichitate, trandafirul era floarea funerara a femeilor; pe
mormintele sotiilor, romanii asezau flori zdrobite, simbol al inimii
indurerate;
- tot la romani exista o sarbatoare a intregii
comunitati in care se celebra ziua stramosilor – sarbatoarea purta
numele de Rosalia, pentru ca trandafirul era floarea spiritelor; de la
aceasta sarbatoare vine numele romanesc al Rusaliilor.
In afara de romani, si grecii, egiptenii si celtii cunosteau
semnigicatia funerara a florii. La celti, un arbust de trandafri alb,
sadit pe mormantul celor dragi, simboliza pacea si fericirea in lumea
de dincolo.
Biserica a acceptat cu greu trandafirul printre simbolurile
crestine, din cauza folosirii ei in cadrul ritualurilor pagane, mai
ales la celebrarea zeilor dragostei. Datorita spinilor sai, trandafirul
a devenit un simbol al patimilot lui Iisus, astfel ca trandafirul rosu
semnifica martiriul. Sfanta Maria este numita de catre catolici ROSA
MYSTICA, si multi sfinti sunt infatisati in iconografia crestina
catolica purtand flori de trandafiri in maini sau pe cap, in forma de
coroana. In plus, statuile unor sfinti sunt impodobite cu ghirlande de
trandafiri in zile de sarbatoare.
Printre alte numeroase simboluri ale florii, mai exista o
semnificatie destul de ciudata – confidentialitate, secret, tacere -,
care dateaza din epoca romana si care isi trage insemnatatea din evenimente
reale: banchetele romane, care erau un bun pretext pentru intruniri
politice cu caracter secret si unde se puneau la cale aliante si
comploturi. La aceste banchete, trandafirul juca un rol important:
petale de trandafir erau raspandite peste tot, in havuzuri curgea apa
de roze si toti invitatii se impodobeau cu trandafiri. Existau camere
secrete pentru intruniri politice care erau si ele pline de roze. Tot
ce se discuta aici avea un caracter confidential, de unde sintagma "sub
rosa" (sub trandafiri), cu inteles de TAINA.
Trandafirul in istorie
Trandafirul este
mentionat pentru prima oara intr-o insemnare sumeriana straveche.
Textul spune ca un mic numar de arbusti a fost adusi de Regele akkadian
Sargon I, dintr-o expeditie militara intreprinsa dincolo de Tigru, si
plantati in gradina sa.
Responsabil cu aducerea trandafirului in Europa se pare ca este
Alexandru cel Mare, care, dupa un razboi in Persia, a adus cu el
nenumarate comori, printre care si trandafirul. Herodot este insa de
parere ca nu Alexandru cel Mare, ci Midas, regele mitic, a adus floarea
pe pamant grecesc.
Oricum, asiaticii au realizat primele incrucisari. Confucius scrie
ca imparatul Chinei avea peste 600 de carti despre trandafiri, pentru a
sti cum sa-si ingrijeasca florile preferate.
In Evul Mediu crestin, cea mai cunoscuta utilizare a trandafirului a
fost aceea creata de Papa Leon al IX-lea, in secolul al XI-lea: el a
initiat ceremonia trandafirului auriu, trimis anual unui monarh
european ca semn al stimei si rasplata a faptelor apreciate de Sfanta
biserica.
